de Angeli Primlani fotografii de Julie Denesha Tirindu-si rucsacul prin gara principala din Ostrava, intr-o dupa-amiaza cu ninsoare si smog, cu parul negru ivindu-i-se de sub o caciula de schi, Kumar Vishwanathan arata ca orice student sud-asiatic din lume. A intirziat si abia-si trage rasuflarea din cauza alergatului. "Ne pregatim sa-i ducem pe unii dintre copii la munte si sunt atitea de facut," spune el. Dar Kumar nu este student. El a venit sa ne duca la adapostul Unimo, un refugiu temporar la marginea orasului Ostrava, unde traiesc acum 25 de familii de romi (tigani), evacuati din cauza inundatiilor din vara trecuta. Cu o exprimare clara, vesel, si de o politete constanta, Kumar a ajuns recent in postura de a reuni cumunitatea cehilor albi cu comunitatea romilor, printr-un amestec de neistovita energie, diplomatie si simpla vointa. Adapostul Unimo este o constructie cu doua etaje din tabla ondulata care arata ca o magazie de unelte cu ferestrele zabrelite. Pamintul din jurul lui este un amestec de pietris, zapada si noroi. Aproximativ 80 de persoane locuiesc in adapost. Acesta a fost initial proiectat sa-i adaposteasca pe refugiati aproximativ o luna. Pina in primavara, Kumar spera sa mute pe toata lumea in apartamente. "Acum trebuie sa supravietuim peste iarna, " spune el. Kumar Vishwanathan, in virsta de 34 de ani, este din orasul Kerala din sudul Indiei. El a cunoscut-o pe sotia lui din Cehia pe cind studia la Institutul Puskin din Moscova. Cei doi s-au casatorit si s-au mutat in Olomouc acum sase ani, unde Kumar a lucrat pina anul acesta ca profesor de fizica. Spune ca a fost batut o data de catre skinheads, dar dupa un timp comunitatea a ajuns sa-l cunoasca si sa-l accepte. "Este un oras mic, " spune el zimbind. "Am mai multi prieteni cehi decit prieteni din orice alt loc." Vara trecuta, cind inundatiile au lovit Moravia, el si Ladislawa au citit in presa ceha despre romii care devastau o scoala din Ostrava. Ei considerau ca rapoartele au fost exagerate. Suparat de relatari, Kumar a plecat la Ostrava sa afle el insusi adevarul. In acest timp, s-a intilnit cu membri ai comunitatii de romi, cu angajati ai protectiei sociale si cu consilieri locali. Acum, cu fonduri de la un amalgam de societati caritabile particulare, inclusiv Fundatia Soros si Fundatia pentru o Societate Civila, Kumar face naveta regulat la Ostrava, in timpul saptaminii locuind in adapostul Unimo unde activeaza in acelasi timp ca om de legatura, colector de fonduri, organizator, mediator si asistent social. Pentru a aduce ordinea in aglomeratul adapost de urgenta, Kumar a trebuit sa-i convinga pe membrii diverselor clanuri de romi sa munceasca impreuna. Rezidentii adapostului sunt toti membri ai aceluiasi grup cultural, cel al Rumungrilor. Ei se impart in citeva clanuri pe care Kumar le compara cu familiile nobile medievale. "Majoritatea oamenilor pe care-i vedeti (cersind) in piete sunt din (alt) grup de romi, cel al Vlaskilor sau Olaskilor. Doar un grup din acest grup fura din buzunare si se aduna in bande... si in nici un caz toti Vlaskii, " spune Kumar. Rumungrii, adauga el, sunt mult mai sedentari si nu sunt in general cunoscuti prin comportamente antisociale. Cind s-a anuntat ca un grup de refugiati romi se vor muta in adapost, rezidentii romi din Na Liscine, un cartier de la marginea Ostravei, au facut o petitie pentru a-i tine pe acestia afara. Conform declaratiilor lui Petr Vanek, primar general al orasului Ostrava, probleme neprevazute au aparut cind, fara a cunoaste diferentele dintre clanuri, consilierii municipali au cazat impreuna membri ai diferitelor clanuri . "Ne concentram numai asupra salvarii vietilor oamenilor," spune el. "Politia a trebuit sa intervina intr-un adapost pentru ca un grup (de romi) fura de la celalalt." Interiorul constructiei fragile din tabla ondulata este surprinzator de confortabil. Sunt doua etaje, fiecare avind 12-16 camere foarte mici. Toaletele si spalatoarele sunt la comun, cu o chiuveta lunga ca un jgeab in mijloc si o masina de spalat care adesea nu merge. Grupurile de toalete au lacate, fiecare familie avind o cheie pentru grupul sau. "Asta le da un sentiment de intimitate, " spune Kumar. Gatitul se face in camere pe plite. Suntem intimpinati in hol de catre Pavel Mercinko, un barbat scund si solid care poarta un maieu alb care lasa sa se vada enormele tatuaje verzi-albastrui de pe bratele sale. "Sunteti prieteni cu Kumar?" intreaba el. Este singura introducere de care are nevoie. "Este un om faorte bun." Mercinko ne invita inauntru si ne trateaza cu mult mai multa cafea, bere si ceai decit am putea sa bem. Camera lui, ca orice alt spatiu personal din adapost, este absolut curata.
Roman studiaza engleza la un centru comunitar organizat de Kumar si de rezidentii din adapost pentru a veni in intimpinarea romilor care locuiesc deja in Na Liscine. Centrul ofera programe de muzica si dans, pregatire pentru scoala a copiilor, ore de ceha si de engleza, intermediere pentru servicii medicale, si sfaturi juridice. Orele sunt gratuite si toti profesorii sunt voluntari. Mercinko si toti ceilalti rezidenti spun ca isi cauta slujbe, dar acum nu se gasesc deloc. Situatia (economica) este atit de proasta. Companiile nu sunt intr-o situatie favorabila si nu angajeaza oameni, " spune Krostan. Fratele lui, Jaroslav, spune ca spera sa nu fie nevoit sa se mute intr-un grup de apartamente doar cu romi. "Nu toti romii sunt la fel, " spune el. "Mie si sotiei mele ne place linistea." Balaz, unul dintre chitaristi, nu are nici pasaport ceh nici slovac. Kumar ii ajuta pe cei ca el prin jungla de acte pentru obtinerea cetateniei necesarede la aparitia legii cetateniei in 1993. Pentru a fi eligibili sa obtina cetatenia ceha, solicitantii trebuie sa faca dovada de rezidenta in Cehia inainte de separarea Cehoslovaciei. Familii care au locuit pe pamintul ceh de generatii intregi au ramas peste noapte fara tara din cauza lipsei documentelor necesare. Unii care au putut dovedi o legatura cu Slovacia au obtinut cetatenie slovaca, dar multi ramin fara acte de rezidenta legala in ambele state. Chiar patronii dispusi sa ofere slujbe romilor nu vor sa angajeze pe cineva fara acte. Fara cetatenie nu sunt indreptatiti sa primeasca nici un fel de beneficii publice. Unele companii angajeaza apatrizi ca zilieri, dar plata este neregulata, si nu toti patronii sunt foarte consecventi cu plata. "(Acesti oameni) sunt foarte probabil sa fie exploatati, " spune Kumar. "Nu au nici compensatii, nici asistenta medicala, nimic." Mergem cu Kumar si cu prietenul sau Honza Effenberger la Privos, un cartier devastat din Ostrava. Este un loc prost iluminat si plin de gunoaie. Ferestrele de la parter sunt intunecate si goale. Geamurile sunt sparte. Varuiala de pe pereti este decojita pina la caramida pina cu mult deasupra capetelor noastre, aratind pina unde a fost nivelul apei. Totusi familiile s-au intors la Privos. Copiii se joaca pe strada si luminile sunt aprinse in ferestrele de la etajele superioare. "Acesta este un ghetou al romilor, " spune Effenberger. "Primaria i-a mutat pe toti romii din centru aici, pentru ca aici sunt apartamentele cele mai proaste si pot transforma apartamentele din centru in birouri si sa faca multi bani." Effenberger preda la scoala elementara din Cirkevni, o scoala infiintata special pentru copiii romi de catre un grup de educatori. Effenberger lucrase ca profesor in sistemul de scolii ajutatoarede stat . "Am realizat ca majoritatea copiilor nu au ce cauta acolo, " spune el. "Ei merita o scoala normala." S-a estimat ca 80 la suta din toti copiii romi sunt inscrisi la scoli pentru handicapati din cauza problemelor pe care le au in primul an de scoala elementara, de obicei din cauza dificultatilor lingvistice. "De exemplu, un copil ceh ar putea sti ca puiul unei vaci se numeste vitel, dar un copil rom s-ar putea sa nu stie. Poate parintii lor stiu cuvintele (pentru vaca si vitel) in limba romani," spune Effenberger. "Intregul sistem de invatamint presupune astfel de cunostinte elementare. Chiar si manualele sunt scrise astfel." Scoala din Cirkevni ofera programe pentru dislexie si alte handicapuri in invatare. In jur de 10 la suta din elevi sunt cehi albi. Clasele sunt mixte si elevii se inteleg foarte bine, spune Effenberger. Dar copiii nu se intilnesc in afara scolii. "Locuiesc in cartiere diferite, " explica el. "Nu-i veti vedea jucind fotbal impreuna." Kumar, care vorbeste mai multe limbi, preda engleza la scoala. De asemenea si-a luat in sarcina sa supravegheze daca copiii care sunt inscrisi la scoala frecventeaza orele, uneori ducindu-i chiar el acolo.
De asemenea el invita ziaristi si studenti de la universitatea din Ostrava sa locuiasca in adapost, oferindu-le non-romilor o sansa sa se intilneasca cu romii intr-un context neprimejdios. Kumar este optimist dar prudent in legatura cu viitorul relatiilor dintre cehi si romi in Ostrava. Dar doi dintre voluntarii care lucreaza cu el nu sunt de acord. "E din ce in ce mai rau, " spune Marcela Kozusnikova, studenta la facultatea de asistenta sociala si medicala de la Universitatea Ostrava. "Sunt multe prejudecati aici. Unii oameni nu s-au intilnit niciodata cu romi asa ca ii judeca bazindu-se pe prejudecati. Majoritatea (non-romilor) au avut experiente nefericite. Ei nu stiu ca doar un grup mic creeaza aceste probleme. Ceilalti sunt saraci, dar traiesc ca niste oameni modesti." Colega ei, Dasa Zdrazilova, este si ea pesimista. "Copiii invata prejudecatile de la adulti, " spune ea, "si nu-i putem schimba pe adulti." Kumar insa, ramine neclintit. "Ceva s-a intimplat in timpul inundatiilor," spune el. "Exista un curent care cred ca prinde putere. Sunt oameni sensibili care vor o schimbare si care cauta o cale sa iasa din situatiaa actuala. Daca poti ajuta macar un copil, atunci merita." Acest articol a aparut pentru prima oara in ziarul The Prague Post Miercuri, 21 ianuarie, 1998 Translated from the original English by Simona Herdan
|
O
punte peste prapastia culturala 
Un cuplu de chitaristi, Joseph Krostan si Kejza Balaz, ni
se alatura. Ei si citiva copii din adapost ne onoreaza pe
nepregatite cu un concert din muzica cehilor si a romilor
in timp ce noi ne imprastiem in hol pe sub rufele
atirnate. Un baiat suplu si negricios ne spune in
engleza: "Salut. Ma cheama Roman. Ce mai
faceti?" 
Dupa
ce a servit drept om de legatura intre diversele clanuri
si grupuri de romi, urmatorul pas in planurile lui Kumar
este sa apropie comunitatea romilor de cea ceha. El ii
duce pe copiii de la adapost in excursii in afara
Ostravei pentru a-i familiariza cu lumea din afara
comunitatii romilor. Intre cartierul romilor din Na
Liscine si un cartier al cehilor din imprejurime exista
un teren viran. In primavara, Kumar spera sa construiasca
aici un teren de joaca astfel incit copiii din ambele
grupuri sa aiba sansa sa se intilneasca in societate. 